Autor: Ana Maria Gabriela Grigore

Anul apariției: 2013

Editura: MJM Craiova

Nr. pagini: 315

Categorie: Beletristică, roman de dragoste, autoanaliză, mister

La vârsta de 14 ani, într-o seară în care ploaia nu îmi permitea să depășesc granițele casei, am început să scriu primul meu roman și, anume, „Trandafirul eternității”. Când am notat primele idei, nu bănuiam că acesta va fi titlul pe care îl voi alege sau că voi pune punctul final după 315 pagini.

Am scris și atât. Fără așteptări. Fără presiune. Fără a spune. Am scris zilnic și am făcut-o din pură pasiune, din dorința de a-mi consuma imaginația și de a-i da o formă!

La un an și câteva luni distanță de seara prezentată anterior, mă aflam într-una din sălile impunătoare ale Bibliotecii Județene Alexandru și Aristia Aman din Craiova, înconjurată de oameni dragi mie, cunoscuți sau nu, și îmi lansam romanul de debut.

Astăzi, se împlinesc 7 ani de la acea zi de 13 noiembrie 2013!

Cu această ocazie, îți voi prezenta întâia oară un roman din prisma calității de autor, însoțind întregul articol de fotografii care ilustrează atmosfera romantică a scrierii.

Prezentare generală

„Trandafirul eternității” este un roman de dragoste și autoanaliză, în care se narează o poveste de iubire atipică, presărată cu momente pasionale, cu suspans, dramă şi analiză psihologică. Este povestea unei tinere, Ana, care rămâne orfană, în grija unchiul ei patern, John.  Înțelegând că nepoata sa nu va reuși să-şi înfrâneze durerea într-un mediu pătat cu amintiri, John hotărăște la  vârsta de 17 ani ai acesteia să-i ofere un nou început într-un mediu străin. Astfel, cei doi se mută într-un oraş mic al Americii.

Inițial, fata nu este preocupată de acomodare, ci se cufundă în singurătate. Însă, într-o noapte, ghidată de dorința de a picta, aleargă lângă lacul aflat în apropiere, unde întâlnește, un bărbat misterios, Kevin, care o intrigă și o stârnește în același timp.

Protagonista este o fire pasională, aflată într-o perioadă de autocunoaștere, care se cufundă fără rețineri într-o iubire aprigă, la limita dintre real și fantastic. Militar renumit, înzestrat cu o inteligență deosebită şi cu o putere surprinzătoare, Kevin, rămâne o enigmă prin trecutul şi gândirea sa, singura certitudine în privința acestuia fiind dragostea pe care i-o poartă fetei.

Cei doi trăiesc o iubire profundă, nefirească, dominată de mistere, pe care o eternizează, iubire prezentă atât într-un mediu himeric, al visului, cât și într-unul veridic, al realității cotidiene. 

Dar oare la ce sacrificii recurg cei doi pentru a depăși granițele temporare și spațiale? Există vreun compromis prea mare pentru a păstra legătura cu persoana de care ești obligat să te desprinzi?

Cinci citate prin care vei mirosi „Trandafirul eternității”:

  • „Îi aparțineam precum frunzele unui arbore: mă uscam când fotosinteza nu-mi mai alimenta nevoia nebună de dragoste, dar reînviam odată cu primăvara spirituală, cea în care mă lumina cu un incendiu de iubire și mă resuscita cu dorința din glas.”
  • „Fluturi de flăcări plouau spre cer, purtând pe aripi gândurile care radiau, fascinate fiind de puterea paradoxală a două persoane de a făuri o dragoste mistică, candidă ,specifică unei fantasme…”
  • „Prin definiție omul este iubire, așa că n-am putut conștientiza de la început că îl pierdusem pentru că ar fi însemnat să accept că mă pierdusem.”
  • „Seara, admirând mărgăritarele pictate pe fereastră de fluturii albi, ce zburau pe aripile nevăzute ale vântului, am realizat că singurul loc unde eram cu adevărat aproape de el, îl uitasem tocmai în pragul Crăciunului şi chiar dacă se întunecase, iar gerul aspru şi sălbatic pusese stăpânire pe întreg oraşul, mi-am luat paltonul şi am plecat.”
  • „Incipitul l-am dansat fiind învăluiți de melopeea lacului. Am terminat luptându-ne în sărutări, duelându-ne în atingeri și rănindu-ne doar de dragoste, deoarece ne sfâșiam în iubirea neistovită. Două fulgere ce radiau aceeași lumină, două tunete ce detonau același vuiet, două obuze ce proiectau aceeași explozie ne definesc legătura acelei zile.”

Întrebări și răspunsuri:

Am selectat câteva întrebări care mi-au fost adresate des de-a lungul timpului și am răspuns astfel încât să mă cunoști mai bine!

1. De ce titlul de „Trandafirul eternității”?

„Trandafirul” este prezent în roman din primele pagini până în ultima. Este un simbol, un mesager, o legătură care va căpăta valențe imprevizibile!

În ceea ce privește „eternitatea”, te voi lăsa, cititorule, să descoperi singur legătura sa cu scrierea. Dar nu, nu este ceea ce presupui!

2. Care a fost sursa de inspirație?

Eu am început să scriu, așa cum am precizat mai sus, din dorința de a da o formă imaginației mele. Observasem că îmi plăcea să mă joc cu situații, să schimb în gând întâmplările din filme, să formez continuări ale cărților și, astfel, mi-am făcut curaj să îmi creez propria poveste. Bineînțeles că m-au influențat informațiile culese din viața cotidiană, din filme, muzică sau cărți, dar la bază s-a aflat imaginația.

3. Cum îți creezi atmosfera de scris?

Există două condiții pentru a putea pătrunde în starea necesară creației: să fiu singură în încăpere și să pot asculta o anumită muzică.

4. Cui recomanzi romanul?

Îl recomand persoanelor care apreciază romantismul, care cred în iubire și în puterea oamenilor de a rezona!

P.s.: Motivul visului devine un liant între real și himeric, între posibil și irealizabil, contribuind puternic la inducerea unei stări între mister și hipnoză! Dacă îți place acest tip de atmosferă, dacă îți plac trandafirii, lacurile sau ești fascinat de autoanaliză, de asemenea, ți-l recomand.

5. Ar schimba Ana din prezent (22 ani) ceva la romanul pe care l-a scris Ana din trecut (14 ani)?

Cu siguranță! De ce? Fiindcă odată cu trecerea timpului, am urmat cursul normal al vieții și am evoluat! M-am schimbat în anumite privințe, iar în altele am rămas la fel! Am citit mai mult, am scris mai mult, am trăit experiențe reale, m-am intersectat cu persoane și întâmplări care atunci îmi erau străine. Practic, am crescut…

Probabil aș micșora unele fraze și aș schimba diverse exprimări, însă nu aș face modificări radicale, deoarece romanul are o caracteristică rară, care îl individualizează: INOCENȚA. „Trandafirul eternității” prezintă iubirea în forma pură și o păstrează neatinsă pe tot parcursul scrierii!

Voi încheia prezentarea cu un citat care să îți permită, cititorule, să înțelegi ritmul romanului:

„Intensitatea cuvintelor mi-a cutremurat prin ecoul puternic trăirile atât de adânci, încât singurul răspuns pe care i l-am putut oferi a fost valul de lacrimi provenite din speranţă, durere şi iubire… Mi-a cuprins întreaga fiinţă la pieptul lui încordat, mângâindu-mi cu bărbia părul umed din cauza cristalelor brodate de iarnă.
Am tresărit parcă dintr-un vis, trezindu-mă într-o realitate, ce-mi părea ireală pentru că el se afla lângă mine, aşa că m-am întors, sărind cu toată forţa în braţele lui. Prinzându-l între mâinile, încă înfiorate, l-am sărutat lung, fiind însetată de acea senzaţie unică, prin care din nou căpătam putere.
M-am oprit, deoarece îmi doream să-i spun atât de multe, dar nu ştiam cu ce să încep, astfel, singurul lucru clar pe care puteam să-l rostesc era:
-Te iubesc!”

P.s. Voi include mai multe detalii despre momentul lansării romanului și fotografii ale evenimentului într-un articol viitor.

Romanul poate fi achiziționat din Librăria Școlii – Craiova sau online de pe site-ul www.librarie.net!