Autor: Ana Maria Gabriela Grigore

Anul apariției: 2015

Editura: MJM Craiova

Nr. pagini: 300

Categorie: Beletristică, roman de dragoste, autoanaliză, mister

Îmi amintesc perfect cum am conturat ideea celui de-al doilea roman. Publicasem de curând primul roman și se scursese ceva timp de când îmi vizitasem universul creativ. Într-o noapte de primăvară, sub călăuza unei piese pe care o ascultam la nesfârșit, am simțit din nou că secvențele încep să se amestece ca într-un delir în imaginația mea și am știut. Tocmai începusem să scriu o nouă carte!

În vara acelui an m-am trezit și am adormit în misterul pașilor destinelor pe care le cream. Le controlam tenace, stropindu-le în mii de nuanțe, până când și-au ales propria culoare. Odată formate personajele, intriga a început să curgă natural și în mai puțin de o jumătate de an am pus punctul final romanului ce avea să poarte numele de „Chemări de adio”.

Pe 27.04.2015, la 17 ani, am revenit la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, în aceeași încăpere solemnă, pentru a-mi lansa cel de-al doilea roman înaintea oamenilor dragi, cunoscuți sau nu.

Astăzi s-au împlinit șase ani din acel moment, așa că îți voi prezenta din prisma calității de autor romanul „Chemări de adio”, însoțind întregul articol de fotografii care ilustrează atmosfera romantică a scrierii.

Prezentare generală

„Chemări de adio” este un roman de dragoste și autoanaliză în care stări complexe de zbucium sufletesc, iubire și suferință se îmbină cu momente de tensiune, mister și răsturnări de situații. Acestea guvernează în jurul personajelor principale, Gabriela (rezidentă la psihiatrie) și Niklaus (pacientul ei într-o stare instabilă psihică cu un trecut incert). Cei doi devin victimele unei pasiuni interzise, a unei atracții bolnave, brutale, care se consumă între pereții solemni ai Spitalului de Psihiatrie în care bărbatul este internat.

Romanul începe într-un timp prezent, la o distanță de 11 ani de la despărțirea protagoniștilor, când Gabriela pleacă în căutarea fostului ei iubit. Întâlnirea cu acesta, reproșurile pentru dispariția lui subită și fiorii atingerilor cândva pătimașe, o transportă pe aceasta în ziua din trecut în care totul începuse. Gabriela începe să rememoreze felul nepotrivit în care se cunoscuseră, tumultul dependenței afective care îi legase și disperarea cu care încercase să afle cine era cu adevărat Niklaus, bărbatul fără trecut și fără vârstă. Totodată, este prezentat parcursul Gabrielei în lumea cărților, de la debutul ca autor până la scrierea unui roman autobiografic în care surprinde povestea de iubire cu Niklaus.

Dacă Gabriela acceptă să sacrifice pe parcurs totul pentru acesta (anii de studiu, o carieră promițătoare și propriile valori morale), Niklaus rămâne un personaj misterios, straniu, sfâșiat între stări de delir și abilități paranormale. Cei doi se abandonează reciproc într-o dragoste pătimașă, violentă, care-i distruge prin propria satisfacție, într-o dragoste care le ia totul!

Dar oare va domina conexiunea dintre cei doi toate piedicile rațiunii? Te las, cititorule, să descoperi singur cine este cu adevărat Niklaus și continuarea parcursului celor două personaje!

Cinci citate prin care vei auzi „Chemări de adio”:

  • „Cum am crezut că-i voi vindeca nebunia, când, de fapt, tot ce i-am oferit a fost o dragoste dementă, fără limite, fără reguli, exagerată, nestăpânită, o dragoste cumplită?!”
  • „ – Arăți exact ca în ziua în care ne-am cunoscut! Cu părul dezordonat, umed de ploaie, cu nările încordate de nervi, cu buzele întredeschise și ochii pregătiți să cedeze, deși, între timp, am înțeles că aceasta este doar o aparență! Ești la fel de sălbatică precum în momentul în care m-am îndrăgostit de tine!”
  • „Mi l-am dorit etern și neistovit lângă mine, mi l-am dorit chiar precum într-o obsesie pentru a fi ideea mea fixă, mi l-am dorit chiar precum într-o mânie pentru a fi preocuparea mea exagerată și mi l-am dorit din iubire.”
  • „ Trăiam o relație frumoasă cu inspirația, fiindcă eram fidele una alteia, când ea îmi dăruia o idee eu o notam. Când eu doream să notez, ea îmi dăruia o altă idee, indiferent de context, de oră, de loc. Eram independente față de detalii și dependente una de alta!”
  • „ – Cât timp am fost împreună, te-am venerat, Gabriela, iar, apoi, timp de unsprezece ani, te-am blestemat, fiindcă nu m-am putut opri din a te venera!”

Întrebări și răspunsuri:

– Am selectat câteva întrebări care mi-au fost adresate des de-a lungul timpului și am răspuns astfel încât să mă cunoști mai bine!

1. De ce titlul de „Chemări de adio”?

Mi-a fost dificil să aleg un titlu pentru acest roman, deoarece trebuia să surprindă întreaga esență a scrierii. În cele din urmă, am ales un titlu din doi termeni aparent contradictorii, deoarece astfel se înfățișează și relația protagoniștilor. Substantivul „Chemări” arată permanenta atracție și momentele în care Niklaus o strigă pe Gabriela, dependent fiind de prezența ei. Astfel se întâmplă și la final când, în ciuda anilor care au trecut, acesta o cheamă telepatic spre a se revedea. Termenul de „adio” face referire la finalul întrevederilor pe care cei doi le au, protagoniștii întâlnindu-se adesea doar spre a se despărți.

În alegerea titlului am dorit să surprind și o latură mitologică, trimițând subtil la legenda sirenelor prin efectul pe care îl aveau strigătele paranormale ale acestora în conștiința destinatarului lor. Se spune că sirenele erau ființe malefice care prin sunetele lor ademeneau marinarii și îi induceau într-o stare de delir a cărei urmare era moartea.

2. Care a fost sursa de inspirație?

Eu am început să scriu, din dorința de a da o formă imaginației mele. Observasem că îmi plăcea să mă joc cu situații, să schimb în gând întâmplările din filme, să formez continuări ale cărților și, astfel, mi-am făcut curaj să îmi creez propria poveste. Bineînțeles că m-au influențat informațiile culese din viața cotidiană, din filme, muzică sau cărți, dar la bază s-a aflat imaginația.

3. Cum îți creezi atmosfera de scris?

Există două condiții pentru a putea pătrunde în starea necesară creației: să fiu singură în încăpere și să pot asculta o anumită muzică.

4. Cui recomanzi romanul?

Îl recomand persoanelor care doresc să citească o poveste complexă ce are atât un ritm alert, pasional, cât și o atenție concentrată asupra profunzimii sentimentelor. Romanul „Chemări de adio” se potrivește celor care caută o evadare din cotidian, personaje curajoase și acoperite de o mantie impermeabilă de mister. Citește acest roman dacă îți dorești să citești o poveste cu o atracție de nestăpânit, o poveste despre destine, alegeri și consecințe.

Voi încheia prezentarea cu un citat dintr-o scrisoare trimisă de Niklaus Gabrielei care să îți permită, cititorule, să înțelegi ritmul romanului:

„Sunt mort, iubito. M-am înecat în atașamentul pe care l-am dezvoltat pentru tine și nu mi te pot asuma ca pe o viitoare crimă! Îngroapă-mă în uitare, măcar, astfel, mă va omagia o amintire, fă-mi funeraliile, iar apoi, incinerează și acele memorii, fiindcă nu vreau să mă imprim în tine ca o cicatrice!

Nu mă urî, deoarece nu poți urî un mort, ci doar iartă-mă pentru că nu mi-am putut înfrâna mintea bolnavă să te facă aspirația, idealul și iubita mea! Lasă timpul să arunce pumni de pământ peste mine și ploile să-mi spele numele imprimat în cruce, iar ca epitaf ți-aș cere să scrii poemul ce mi l-ai dedicat cândva, dar n-o face! N-o face fiindcă eu nu trebuie să fiu pentru tine o întruchipare a zeului amor sau al iubirii tale biruitor, nu trebuie să fiu pentru tine deținătorul glasului ce-l adori sau al inimii tale cârmuitor, fiindcă eu nu sunt pentru tine și nici nu trebuie să fiu!

Nu mă regreta, deoarece astfel nu mă vei lăsa să mă odihnesc în pace sau, de fapt, nu mă regreta pentru a te odihni tu în pace, deoarece eu oricum ard în iadul despărțirii noastre! Nu-mi aprinde lumânări, nici nu mă pomeni! Ce rost are să mă mântuiesc, atât timp cât nu te am și nu te voi mai avea vreodată lângă mine? Așa că, te rog, nu plânge un sinucigaș, fiindcă am fost conștient că prin acel prim sărut îmi voi prescrie sfârșitul, nu mă plânge, fiindcă mi-am dorit să mor iubindu-te într-un deznodământ revoltător, dramatic, precum ți l-am și descris, atunci când nu știai că la acesta făceam referire!

P.s. Contrar aparențelor scrisoarea nu anticipează o sinucidere, dar nu voi dezvălui mai multe amănunte!

Voi include mai multe detalii despre momentul lansării romanului și fotografii ale evenimentului într-un articol viitor.

Romanul poate fi achiziționat din Librăria Școlii – Craiova sau online de pe site-ul www.librarie.net!

Mulțumesc frumos pentru atenție!