Autori: Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana, Ioana Pârvulescu

Anul apariției: 2016

Editura: Humanitas

Nr. pagini: 144

Categorie: Ficțiune, povești de dragoste, beletristică

Prezentare generală

„Povești de dragoste la prima vedere” este o culegere de cinci experiențe conturate în jurul iubirii, care surprind toate etapele cronologice ale vieții în care un om poate fi îndrăgostit. Astfel, cartea cuprinde atât povești pătimașe de dragoste adolescentină, cât și povești de dragoste platonică, atât personaje care se abandonează complet într-o iubire neîmpărtășită, cât și personaje care riscă un trecut de-o viață pentru fericirea unui ultim fior de iubire. Esența scrierilor este ilustrată adecvat prin titlul sub care se prezintă cartea, totul gravitând în jurul emoției și percepției dragostei, sub diverse forme.

P.s.: Povestea mea preferată este fără vreo ezitare “Crinii din clasa întâi de liceu” de Gabriel Liiceanu, căreia îmi doresc să îi acord un calificativ separat și, anume, 5 stele din 5!     

Puncte forte vs. puncte slabe

Puncte forte:

  • Un prim punct forte al acestei cărți este “cuvântul” scris înainte, prezentarea din primele pagini, care are un stil într-adevăr fermecat. Frazele sunt foarte duioase, ideile sunt jucăușe și termenii au puterea emoțiilor. Practic, este imposibil să nu te convingă să descoperi culegerea de povești.
  • Am simțit o plăcerea reală în a citi o carte scrisă în limba română după mult timp de citit traduceri. Încă de la primele rânduri am trăit o senzație de apropiere și de intimitate datorită consistenței și muzicalității exprimării pur românești.
  • Este interesant aleasă ordinea prezentării poveștilor de dragoste din carte, deoarece criteriul este dat de vârsta celor ce experimentează iubirea, fiind o înșiruire care începe cu o relație adolescentină și se încheie cu una trăită în anii de senectute.

Puncte slabe:

  • Principalul punct slab al acestei opere și motivul pentru care am oferit mai puține stele decât ar rezulta din recenzie că ar trebui, este lipsa unui ceva special, a unui element care să îți imprime una dintre povești în amintiri. Din păcate, această carte nu are contur, nu se afirmă într-o mulțime literară.
  •  Un alt aspect care mi-a displăcut a fost caracterul insistent naiv al unora dintre povești, pe care nu l-am crezut și care nu mi-a permis să manifest empatie.

Cele cinci citate prin care am trăit “Povești de dragoste la prima vedere”:

  • „Bănuiesc că, intrând în viață, ne îndrăgostim întotdeauna de un șablon. Șablonul meu era blond, avea ochii verzi și restul nu mai conta. De fapt – și asta aveam s-o aflu cât de curând –, tocmai restul conta, tocmai ceea ce depășea șablonul și devenea „lucrul” acela unic și irepetabil care, el doar, face posibilă îndrăgostirea.”
  • „Trebuia, desigur, să murim, dar nu oricum, ci doar unul în brațele celuilalt. Trebuia să intrăm în moarte îmbătați de propria noastră splendoare, de sublimul iubirii noastre, de puritatea ei, de tot ce se putea aduna sfânt, măreț și înălțător în preajma ei.”
  • „Sufletul meu inexistent își făcuse apariția. Mi se părea gingaș și frumos, mic și caraghios, și curat ca vițeii când sunt scoși prima oară din grajd și dau de lumină. Mă făcea să râd. Era atât de fraged, de bun, poate pentru prima dată, atât de blând. Îmi venea să-l acopăr și să-l apăr și să-l apuc cu două mâini, să-l fac să stea locului, să mă uit la el, ochi în ochi.”
  • “Niciodată nu fusesem atât de nefericit ca acum, când găsisem fericirea. Sunt dureri atât de mari, încât nu le încredințezi nimănui în lume și nici zeilor. Și nici ție, deși te bântuie cu furie, ca furiile, zi și noapte. ”
  • „Îmi luase mâinile de pe masă și se juca cu ele, ca un copil fermecat de niște jucării noi, le mângâia ca pe niște ființe mai de înțeles decât stăpânul lor. Nu știam ce să fac, mă simțeam neputincios și ridicol și în același timp îmi dădeam seama că între mila pe care o simțeam pentru ea și dragostea ei, care o locuia în întregime, devorând-o ca o boală sau ca o lumină prea intensă, este o deosebire de substanță pe care n-o să mi-o pot reprezenta niciodată cu totul. ”

Întrebări standard și răspunsuri:

  1. Ana din prezent, care tocmai a terminat de citit cartea, ar opri-o pe Ana din trecut să o cumpere?
    • Nu!
  2. Am mai citit alte cărți ale acestor autori?
    • Am mai citit scrieri ale Anei Blandiana și ale lui Gabriel Liiceanu.
  3. Aș mai citi cărți ale acestor autori?
    • Da, chiar îmi doresc în perioada următoare să citesc mai multă literatură română.
  4. Ce sfat i-ai da celui care urmează să o citească?
    • Citește această carte în serile în care îți dorești să te relaxezi și să zâmbești. Nu este o scriere pe care să o devorezi subit, dintr-o mișcare, deoarece transmite o liniște ce trebuie rumegată. Te sfătuiesc sincer să citești poveștile la o oarecare distanță de timp pentru a le absorbi cu adevărat.

Note și recomandări

Notă:              

P.s.: Criteriile după care mă ghidez sunt prezentate în rubrica „Despre blog”! 

Recomand!

Recomand „Povești de dragoste la prima vedere” doar acelor iubitori de cărți romantice scrise blând și meticulos, cu un limbaj literar clasic. Este o operă pentru oamenii care au răbdare, care vor să inspire aroma unei scrieri și care admiră stilul poetic de exprimare al scriitorilor români.

Este esențial să citești prefața, acel „Cuvânt înainte”, deoarece s-ar putea să te convingă să îi acorzi o șansă. Recunosc, eu nu am putut să rezist descrierii impecabile din primele pagini!