pacienta

Autor: Alex Michaelides

Anul apariției: 2019

Editura: Litera

Nr. pagini: 368

Categorie: Thriller psihologic, beletristică

Prezentare generală

“Pacienta tăcută” este un thriller psihologic care surprinde prin umbrele tenebre ale personajelor, prin pasajele de analiză a psihologiei umane, prin ritmul vioi al misterului și prin ramificarea pe nesimțite a acțiunii.

Romanul este o permanentă alternare între paginile de jurnal ale Aliciei și mărturisile naratorului Theo Faber – psihoterapeutul mânat de dorința aprigă de a înfrânge tăcerea protagonistei. Aceasta este internată într-un centru psihiatric de maximă siguranță după ce se dovedește că și-a ucis soțul prin împușcarea acestuia de 5 ori în cap. Misterul se creează în jurul refuzului femeii de a vorbi, singura mărturie pe care o oferă fiind pictarea unui tablou care face trimitere la un mit antic.

Scrierea arde aprig, intens, lăsând urme de cenușă sub formă de întrebări care te mistuie pe parcursul lecturii. Fiecare pacient, fiecare doctor, fiecare persoană devine suspectă și astfel te transformi în cititorul psihotic pe care doar un thriller bun îl poate crea.

Nu, “Pacienta tăcută” nu este doar o carte despre un mister și rezolvarea sa. “Pacienta tăcută” este o carte care prezintă substraturi ale comportamentului uman, o carte care te face să iei o pauză din a judeca și să privești ceea ce nu e la vedere.

Puncte forte vs puncte slabe

Puncte forte:

  • Nu pot începe această rubrică decât prin a-mi arăta aprecierea față de finalul acestui roman. COMPLET NEAȘTEPTAT! Felul în care autorul reușește să manipuleze mintea cititorului și să-l ghideze spre piste aparent lămuritoare dezvăluie o structură impecabilă a scrierii. 
  • M-a incitat foarte puternic construirea acțiunii în jurul mitului grecesc al lui Euripide – “Alcesta”. P.s.: Am început să caut deja prin anticariate piesa de teatru a autorului grec!
  • M-a surprins atenția autorului la detalii pe care am sesizat-o încă din incipit prin diferențele creionate la nivelul scrierii dintre paginile de jurnal ale Aliciei și capitolele lui Theo. Dacă pentru cea dintâi a ales să utilizez un limaj beletristic, exprimarea fiind încărcată de figuri de stil și imagini artistice, în pasajele psihanalistului se simte un ton bărbătesc, detaliile fiind înșirate ca într-un proces verbal.
  • Romanul se deosebește de un thriller banal și prin permanenta integrare a analizei personalităților personajelor din prisma psihoterapiei, fiind amintite anumite teorii dezbătute de-a lungul timpului în acest domeniu.
  • Ultimul punct forte l-am rezervat pentru un citat care consider că merită să fie trecut în această rubrică: “iubirea fără onestitate nu merită să fie numită iubire.”.

Puncte slabe:

  • Te anunț, cititorule, cu deosbită plăcere că această rubrică va rămâne ne-com-ple-ta-tă!

P.s.: Am scris acest anunț imaginându-mi că am voce de prezentator, un microfon cu ecou și un public care mă aplaudă. Mă asigur doar că înțelegi acest aspect. 🙂

P.s. 2: Am avut intenția să formulez un punct slab, însă mi-am dat seama că aș fi căutat nod în papură. Este un roman bun și un thriller foarte bun.

Cele cinci citate prin care mi-a vorbit „Pacienta tăcută”:

  • „Nu suport să știu că își face griji pentru mine. Nu vreau să-l tulbur vreodată, ori să-l fac nefericit, ori să-i provoc suferință. Îl iubesc pe Gabriel nespus de mult. El este fără îndoială, iubirea vieții mele. Îl iubesc cu toată ființa mea, atât de mult, încât uneori asta aproape că mă copleșește. Uneori cred că…”
  • „În timp ce urcam dealul, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu plângeam pentru mama – ori pentru mine -, nici măcar pentru bietul om al străzii. Plângeam pentru noi toți. E atâta suferință peste tot, și nu facem decât să închidem ochii în fața ei. Adevărul e că suntem toți speriați. Suntem speriați unii de alții. Mi-e teamă de mine însămi.”
  • “Alegerea unei iubite seamănă mult cu alegerea unui terapeut. Trebuie să ne întrebăm: oare această persoană o să fie sinceră cu mine, o să asculte criticile, o să-și recunoască greșelile și n-o să promită ceva imposibil?”
  •  „Cumva prinderea fulgilor de zăpadă e ca prinderea fericirii; ai ceva și, pe dată, nu mai ai nimic.”
  • „E ciudat cât de repede te adaptezi la lumea nouă și ciudată a unei instituții psihiatrice. Devii din ce în ce mai la largul tău cu nebunia – și nu doar cu nebunia celorlalți, ci și cu a ta. Suntem cu toții săriți de pe fix, cred, numai că în diferite feluri.”

Întrebări standard și răspunsuri:

  1. Ana din prezent, care tocmai a terminat de citit cartea, ar opri-o pe Ana din trecut să o cumpere?
    • În niciun caz!
  2. Am mai citit alte cărți ale acestui autor?
    • Nu. Aceasta este cartea de debut.
  3. As mai citi cărți ale acestui autor?
    • Da! Aștept cu nerăbdare următoarele sale romane.  
  4. Ce sfat i-ai da celui care urmează să o citească?
    • Nu începe să citești acest roman seara dacă nu ești pregătit să îți asumi o noapte albă! Odată parcursă prima pagină, vei descoperi cât de vicios poate fi cititul!

Note și recomandări

Nota:                                            

 P.s.: Criteriile după care mă ghidez sunt prezentate în rubrica „Despre blog”!

Recomand!

Recomand acest roman pentru dependența pătimașă pe care o insuflă asupra cititorului, pentru cele 1000 de “cred ca m-am prins” în care de fapt nu m-am prins și pentru neliniștea care îmi atrena piciorul să se miște în timpul lecturii.

Dacă nu te-am convins atunci așteaptă o secundă! Am păstrat asul din mânecă: adevărul dezvăluit în final m-a izbit atât de tare încât m-am surprins că îmi țineam respirația când citeam. E o senzație ce merită!