Autori: Charles Dickens, Mark Twain, Oscar Wilde, Arthur Conan Doyle și mulți alții

Anul apariției: 2017

Editura: Nemira

Nr. pagini: 200

Categorie: ficțiune, carte de Crăciun, povestiri clasice, beletristică

Prezentare generală

„Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” este o colecție de scrieri scurte ale unor autori iluștri despre diverse caractere umane aflate în pragul sărbătorilor de iarnă.

Cele 10 povestiri cu glas domol și nostalgic au distinsa însușire de a te înapoia copilăriei. Îți întind cu grație o mână brăzdată de cute elegante și te călăuzesc, cu blândețea unui bunic, prin istorisiri profunde care se conturează în jurul sensibilității umane.

Stilurile diferă, dar ritmul cărții se păstrează. Printre scrierile lecturate s-au numărat câteva care mi-au plăcut în mod deosebit și, anume: „Darul magilor”, „Uriașul cel egoist” și „Viscol și soare de Crăciun”.

„Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” se citește în tihnă, în mireasmă proaspătă de scorțișoară și cu un strop de melancolie.

Puncte forte vs. puncte slabe

Puncte forte:

  • Limbajul arhaic de poveste din timpuri demult apuse este cuceritor prin muzicalitatea cuvintelor și atmosfera țesută.
  • Autorii construiesc o melancolie plăcută, care te emoționează fără a te întrista. Un citat care ilustrează perfect cuvintele mele este următorul: „<<Nu știu ce-i cu mine în astă-seară >>, a murmurat ea, trezindu-se din gânduri la auzul propriei voci. <<Îmi tot fuge gândul la vremurile de demult. Ani de zile nu mi-au venit atâtea amintiri ca în jumătatea asta de oră>>”.
  • Povestirile au morală, punând în evidență diverse valori și importanța însușirii lor. Emoția transmisă este vie, astfel încât la sfârșitul multor capitole am simțit izvorând în lăuntrul meu nevoia de a reflecta asupra întâmplărilor lecturate.
  • Cartea își atinge scopul! Cu fiecare pagină citită, m-am entuziasmat mai tare pentru sosirea sărbătorii mele preferate din întreg anul. Da, iubesc Crăciunul! Nu pentru cadouri sau mâncare gustoasă, deși, recunosc, mă bucur mult de ele! Iubesc Crăciunul pentru că ne amintește să fim buni! Buni cu noi și cu ceilalți! Iar, uneori, în graba nesfârșită a acestui secol, omitem bunătatea.

Puncte slabe:

  • Printre povestirile inserate în carte există două pe care le-am citit greoi, deoarece nu am îndrăgit subiectele pe care le aveau ca piedestal.
  • Mi-a fost dificil să mă acomodez rapidității cu care se încheiau scrierile. Poate pentru unii cititori aceasta este o calitate, dar eu simțeam că nu este exploatat îndeajuns potențialul.

Cele cinci citate prin care am trăit “Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”:

  • „Anii au trecut, iar Uriașul a îmbătrânit și puterile l-au părăsit. Nu mai putea lua parte la jocurile copiilor, așa că stătea într-un balansoar uriaș și îi privea pe ei jucându-se. Își admira grădina și gândea: <<Am multe flori minunate, dar cele mai frumoase flori sunt copiii. >>”
  • „Era în ajunul Crăciunului. Ce mai sufla crivățul! Ce plumburiu era cerul! Și cât de vineții erau fețele oamenilor, nevoiți să alerge pe afară mai mult ca de obicei, ca să isprăvească cu târguielile pentru sărbătoarea de a doua zi. ”
  • „Se auzeau tălpici de sanie scrâșnind și scârțâind pe drumul înghețat și clinchete voioase de zurgălăi. Ajungeau tot mai aproape, treceau de casă și apoi se pierdeau în depărtare. Erau fericiții care se duceau să vadă steaua de aur și ghirlandele de Crăciun de la biserică.”
  • “Poate vreunul dintre noi să privească în urmă la zilele de început ale călătoriei prin viața asta trecătoare fără să-și amintească sentimentul deznădăjduit de părăsire și singurătate pe care îl înduram atunci când eram trimiși către liniștea și întunericul unui pat solitar, departe de toate vocile dragi și de îndeletnicirile și imaginile vieții de zi cu zi?”
  • „Era vremea să ațâțăm focul cu vătraiul. Am răscolit vâlvătăile de trei ori, de parc-ar fi fost vreun talisman vrăjit, și din ele a țâșnit o ceată strălucitoare de spiriduși care au tulit-o pe horn și s-au apucat să dănțuiască strașnic ca la sat, și nu s-au mai întors.”

Întrebări standard și răspunsuri:

  1. Ana din prezent, care tocmai a terminat de citit cartea, ar opri-o pe Ana din trecut să o cumpere?
    • Nu, cărțile de Crăciun sunt întotdeauna o alegere inspirată!
  2. Am mai citit alte cărți ale acestor autori?
    • Da!
  3. Aș mai citi cărți ale acestor autori?
    • Bineînțeles!
  4. Ce sfat i-ai da celui care urmează să o citească?
    • Citește această culegere de povestiri clasice despre Crăciun într-o lună de decembrie, lângă bradul încărcat de podoabe. Dar nu singur! Nu am întâlnit, de-a lungul timpului, o carte care să insufle cu atâta fervoare dorința de a fi lecturată împreună cu oamenii iubiți. Așadar, pornește colindele în surdină și împărtășește scrierea celor dragi.

P.s. Este un cadou minunat pentru Ajunul Crăciunului!

Note și recomandări

Nota:                    

 P.s.: Criteriile după care mă ghidez sunt prezentate în rubrica „Despre blog”! 

Recomand!

Recomand acest roman sufletelor îndrăgostite de poveștile copilăriei, de parfumul vetust al scrierilor clasice, de drumeții pe străzile de demult ale Londrei și prin păduri fermecate.

„Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” este o carte aromată. Emană iubire, bunătate, credință și iertare.

Voi încheia această recenzie printr-un citat care propagă emoția acestei scrieri și spiritul sărbătorilor:

„Dacă v-ați certat cu cineva, sau ați avut o neînțelegere, o dispută, dacă v-ați ignorat, v-ați rătăcit, v-ați lăsat cuprinși de mânie, de arțag, de ciudă… împăcați-vă înainte de Crăciun – o să petreceți sărbători mult mai fericite.

Vă cer asta în numele acestui străvechi cântec îngeresc, auzit de păstori acum mulți, mulți ani, pe când vegheau noaptea pe colinele Betleemului.”

Crăciun fericit!