Autor: Paul Bowles

Anul apariției: 2015

Editura: Polirom

Nr. pagini: 304

Categorie: Beletristică, roman de aventură

Prezentare generală

Cartea lui Paul Bowles este biletul spre o călătorie de 304 de pagini în lumea magică a deșertului, în carea realul pare mit, iar mitul pare real. Cea mai bună descriere a acestui roman este însuși titlul, care te trimite cu gândul la povești orientale, la mistic și care își are rădăcina într-o legendă amintită în primele pagini.

Acțiunea are un puternic caracter vizual, pe tot parcursul romanului având impresia că privești străzile prăfuite și arse de soare, mișcările orientale ale dansatoarelor și cafelele din restaurantele cu specific arăbesc. Ceea ce m-a captivat foarte tare a fost felul în care relația dintre personaje a fost suprapusă peste acest fundal, relație care tocmai fiindcă e atipică, devine captivantă. Nu vor lipsi erotismul, descrierile plimbărilor prin deșert și alegerile imprevizibile, care sporesc calitatea scrierii.   

Ceai în Sahara nu este altceva decât un roman al încercărilor de a ieși din întuneric într-un tărâm al luminii.

Puncte forte vs puncte slabe

Puncte forte:

  • Atracția mea pentru această carte s-a născut din faptul că mi-a indus senzația pe care mi-am dorit-o când am zărit titlul. Acest roman mi-a dezmorțit pofta pentru aventură, servindu-mă cu un ceai printre nisipurile Saharei. Cuvintele în arabă („sebkha”, „chechia”, „seguia”), imaginea orașelor arse de caniculă și erotismul oriental m-au cucerit complet.
  • Romanul are o trăsătură rară și, anume, faptul că nu poți să anticipezi ce se va întâmpla. Tu poți să fii ambițios și să încerci! Dar nu vei reuși!
  • Personajele principale sunt foarte abstracte și, totuși, atât de clar conturate, încât capătă o complexitate umană. Însă, ceea ce impresionează este legătura de neînțeles care se formează între ele, legătură care prinde în capcană cititorul și nu-i mai permite să plece.
  • Limbajul se completează cu natura acțiunii, sporindu-i caracterul veridic. Vei pofti la curmale, la cafeaua arăbească și te vor revolta firele de păr găsite în tocana de iepure.       

Puncte slabe:

  • Sincera să fiu, în timp ce citeam „Ceai în Sahara” am crezut că nu voi avea vreo observație pe care să vi-o împărtășesc, însă ultima parte a romanului mi-a demonstrat că încă o dată în viață m-am pripit. În a doua parte a lecturii, direcția firului narativ a deviat brusc și m-am dezmeticit citind parcă alt roman. Scrierea, deși până atunci reală, a căpătat deodată o alură fantezistă, iar acțiunea a devenit cumva dificil de înțeles. Se observă clar că exact aceasta a fost intenția scriitorului, însă mi-ar fi plăcut să simt că citesc aceeași carte până la sfârșit și să nu fie atât de brutală schimbarea.

Cele cinci citate prin care am băut un „Ceai în Sahara”:

  • „Nu se considera un turist; era doar un călător. Diferența între cele două era, printre altele, una de timp, explica el. În vreme ce turistul în genere se grăbește spre casă la capătul a câteva săptămâni sau luni, călătorul, nedepinzând de un loc mai mult decât de altul, se deplasează încet, ani în șir, dintr-o parte a globului în alta.”
  • „Dacă urmăresc sfârșitul unei zile – oricare ar fi ea – am întotdeauna senzația că e sfârșitul unei întregi epoci. Pe urmă toamna! Ar putea fi sfârșitul a tot”
  • „Aerul uscat al deșertului se umplea de răcoarea serii, iar tobele încă sunau. Pereții canionului erau negri acum, pâlcurile răsfirate de palmieri deveniseră invizibile. […] Peisajul era acolo și mai mult ca niciodată simțea că nu poate ajunge la el. Stâncile și cerul erau peste tot, gata să îl absolve, dar ca întotdeauna el purta obstacolul în el.”
  • „Greșeala pe care o faceți este că vă e frică. Aici este marea greșeală. Semnele ni se dau pentru binele nostru, și nu pentru rău. Dar atunci când ți-e frică le citești greșit și faci lucruri rele atunci când se cer, de fapt, lucruri bune. ”
  • „Urcară ușor de-a lungul dunelor. Nisipul rece le intră în pantofi; și-i scoaseră și merseră mai departe. Acolo sus, strălucirea era intensă; fiecare fărâmă de nisip reflecta un fragment de lumină polară revărsându-se peste el.”

Întrebări standard și răspunsuri:

  1. Ana din prezent, care tocmai a terminat de citit cartea, ar opri-o pe Ana din trecut să o cumpere?
    • Nu, ar încuraja-o să o cumpere.
  2. Am mai citit alte cărți ale acestui autor?
    • Nu.
  3. As mai citi cărți ale acestui autor?
    • Da! 
  4. Ce sfat i-ai da celui care urmează să o citească?
    • Pregătește-ți un ceai sau o cafea și permite-ți să te pierzi printre dunele de nisip ale deșertului..

Note și recomandări

Nota:                                           

P.s.: Criteriile după care mă ghidez sunt prezentate în rubrica „Despre blog”!

Recomand!

Recomand acest roman pentru universul pe care ni-l dezvăluie, pentru evoluția captivantă a acțiunii și pentru conexiunea atipică dintre protagoniști. „Ceai în Sahara” este romanul iubitorilor de aventură, de călătorii și de neașteptat. Este o lectură puternică, care te relaxează și te contrariază deodată, care te hipnotizează prin veridicul ei.